Cetatenii Britanici aleg soarta Tarii !! Raman , sau NU in UE ?

deinteres, roman in uk, romani in strainatate, romani in uk
cetatenii aleg soarta

Britanicii vor decide în 23 iunie dacă vor sau nu să rămână în Uniunea Europeană. Data referendumului privind apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană a fost anunţată de premierul David Cameron.

 

Am avut o întâlnire specială cu Guvernul, Guvernul a fost de acord să recomande rămânerea Marii Britanii în interiorul UE. Am să le explic britanicilor de ce. Este una dintre cele mai importante decizii.

Este o alegere în funcţie de ce dorim noi pentru ţara noastră, pentru copiii noştri, în legătură cu modul în care vrem să relaţionăm cu vecinii, cu modul în care dorim să cooperăm pentru ca populaţia noastră să fie în siguranţă.

Toţi membrii cabinetului au libertatea să deruleze campanie cum doresc.

Nu iubesc Bruxelles-ul, iubesc Marea Britanie. Sunt multe lucruri care trebuie să se schimbe în Marea Britanie.

Referitor la referendum, trebuie să ştim dacă vom fi în interiorul unei Europe reformate sau în afară.

Cred că Marea Britanie va fi mai puternică în cadrul unei Europe reformate, cred că ne va fi mai bine în interiorul unei Europe reformate.

Să plecăm din Uniunea Europeană ne-ar prejudicia siguranţa.

Nu vom face parte din Zona Euro, nu vom face parte din nicio armată a UE.

Luni voi merge în Parlament şi le voi propune referendum pentru 23 iunie”, a declarat David Cameron.

 

Ce înseamnă statut special pentru Marea Britanie

Va putea suspenda, timp de şapte ani, ajutoarele sociale pe care le acordă imigranţilor din Uniune, care vor veni pe teritoriu britanic după intrarea în vigoare a mecanismului, nu şi pentru cei care se află deja acolo. De asemenea, alocaţiile pentru copiii care nu şi-au urmat părinţii în Marea Britanie şi au rămas acasă vor fi reduse. În plus, centrul financiar din Londra îşi va putea menţine distanţa faţă de regulile financiare impuse în zona euro, iar Marea Britanie nu va trebui să ia parte la integrarea, din ce în ce mai puternică, a blocului comunitar. Toate aceste măsuri vor intra în vigoare doar dacă britanicii decid la referendum să rămână în Uniunea Europeană.

 Acordul agreat de Marea Britanie şi celelalte state europene are câteva puncte esenţiale:

– reducerea alocațiilor pentru copiii imigranţilor din UE, care nu trăiesc în Marea Britanie. Se aplică imediat pentru noii veniţi şi din 2020 pentru cei existenţi.

– suspendarea timp de 7 ani a ajutoarelor sociale pentru imigranţii din ţările UE care vin în Marea Britanie după intrarea în vigoare a acordului.

– un amendament la tratatele UE care să spună explicit că sintagma “uniune tot mai integrată” nu se aplică Marii Britanii.

– posibilitatea Marii Britanii de a impune măsuri de protejare a districtului financiar din Londra de noi reguli adoptate în zona Euro.

sursa:digi24.ro

 

Familist in UK ! Romani in uk atasati de familie: impreuna la bine si la greu!

anunturi in uk, deinteres, roman in uk, romani in strainatate, romani in uk
Diaspora-romaneasca_Viata-de-familist-in-UK[1]

 

Mulți dintre românii care muncesc în UK și-au lăsat familiile acasă. Alții, mai curajoși, au făcut tot posibilul să-i aibă pe cei dragi alături de ei. După ce au trecut de greutățile inerente unui început de viață într-o țară străină, aceștia se declară acum fericiți că, atunci când vin de la muncă, deschid ușa și le sar în brațe copiii.

Ce trebuie să faci, câți bani trebuie să ai și ce formalități trebuie îndeplinite pentru a-ți aduce familia cu tine, în UK? Sunt câteva întrebări la care ne-am străduit să găsim răspunsurile care poate îi vor ghida pe alți români care își doresc „reîntregirea familiei”, pe tărâmuri britanice.

Cel mai bun ghid îl reprezintă, însă, experiența celor care au reușit iar aceste experiențe au un numitor comun: începutul e greu! Un ghid la fel de bun îl reprezintă și experința celor care nu au reușit, cum ar fi drama unui tânăr român care s-a trezit cu toată familia, soția și cei doi copii, pe străzile Londrei.

 

 

Români atașați de familie:

împreună la bine și la greu!

 

Dorul de casă nu mai este așa de greu de suportat atunci când ai alături familia. Și până la urmă, acasă e locul în care te așteaptă cei dragi. Dacă aceștia sunt cu tine, atunci acasă poate fi și în UK. Mulți visează la asta, alții însă își trăiesc deja visul. Dar nu e neapărat ca în vise, este viața reală cu multe greutăți, cu momente în care trebuie să strângi din dinți, să lupți, să te zbați pentru un țel: familia ta să aibă o viață mai bună, copiii tăi să aibă un viitor, altul decât cel atât de sumbru și nesigur din România.

Nu e neapărat o tragedie și nu românii au inventat migrația. Întotdeauna a fost așa. De-a lungul istoriei, oamenii, popoare întregi s-au perindat, și-au schimbat locul, în speranța că vor găsi ceva mai bun. Politicienii români politicoși spun chiar că noi, românii din UK, nici nu suntem imigranți, ci europeni care beneficiem de dreptul legal de muncă în Uniunea Europeană. Probabil ei nu știu că acest drept nu are nicio valoare fără dreptul de a trăi cu familia în Uniunea Europeană. Este într-adevăr un drept pe hârtie și în tratatele UE, dar este foarte greu de câștigat în realitate. Cel puțin pentru români!

 

Început curajos, cu bebelușul în brațe la Londra

George (28 de ani) și Daniela (29 de ani) au venit împreună în Londra cu copiii în brațe. Cel mic avea doar trei luni, iar cel „mare”, doi ani. Aveau la ei bani doar cât să reziste cel mult o lună de zile. Ambii părinți cu studii superioare (informatică și economie), cu un nivel destul de bun de limbă engleză, dar fără niciun fel de experiență de muncă. În România au trăit dintr-o mică afacere și cu ajutorul părinților. Și pentru că salariile oferite în România li s-au părut jignitoare, au ales să facă pasul cel mare și, cel mai important, să-l facă împreună. „Niciun moment nu m-am gândit să-mi las soția și copiii acasă. Deviza noastră a fost: ori plecăm toți, ori nu pleacă nimeni! Am ales prima variantă!”, ne-a spus George, capul familiei.

 

Toată familia, într-o singură cameră!

„Am venit în Londra în 2014. A fost foarte greu la început. Primele luni am lucrat sporadic. Am schimbat mai multe joburi, restaurante, vânzări etc. Tot ce câștigam se ducea pe cheltuieli, ba chiar a trebuit să fac și împrumuturi pentru a rezista. La început, locuiam toți într-o cameră dintr-un flat. Vă închipuiți ce era acolo, cu bagaje, cu hainele claie grămadă, biberoane, pătuțul bebelușului. Eu eram mai mult plecat la muncă. Soția rămânea singură și trebuia să se descurce cu toate. Nu știu cum am rezistat. De multe ori ne-am gândit să ne întoarcem acasă. Când am plecat, ne așteptam să ne fie greu la început, dar nu ne imaginam așa viața în UK”, povestește George despre începuturile sale în UK.

 

Beneficiile, gura de oxigen

„După patru luni, de când am ajuns aici, un prieten mi-a spus de posibilitatea beneficiilor. Chiar nu știam, nici când am plecat de acasă, nici aici nu m-a interesat și nici nu bănuiam că ne poate ajuta statul englez. Odată ce am aflat, ne-am documentat și am văzut că ne încadrăm în limita veniturilor: familie cu doi copii, lucram doar eu și câștigam cu greu peste 1.000 de lire pe lună. Am aplicat online, am completat acele formulare foarte lungi și, surpriză(!), în 30 de zile ne-a venit răspunsul favorabil și în același timp ne-au intrat și bani în bancă: pe cardul meu peste 1.000 de lire și pe cardul soției, la fel”, ne-a spus George.

 

Următorul pas: singuri acasă!

„Practic, beneficiile acopereau tot ceea ce cheltuiam cu chiria, întreținerea, mâncarea, absolut tot. Așa că aproape tot salariul meu îl puneam deoparte. Am început să economisim câte o mie de lire pe lună. Dat fiind începutul nostru, ne-am învățat să fim și economi. După un an de zile aveam peste 10.000 de lire, bani puși deoparte. Atunci am început să căutăm să închiriem o casă sau un apartament în care să locuim singuri. Nu a fost ușor. Ca să ai siguranță trebuie să apelezi la agenții, iar acestea cer o groază de condiții. Până la urmă am găsit ce căutam, am dat o groază de bani la început, dar a meritat. A fost cea mai mare bucurie a noastră în momentul în care am avut o casă doar pentru noi”, ne-a declarat George. În prezent, acesta locuiește cu soția și cei doi copii într-un apartament cu două dormitoare într-o zonă decentă, dacă nu chiar luxoasă, din Londra.

–––––––––––––

„Nu îmi este rușine că primesc beneficii de la statul britanic. Muncesc aici, plătesc taxe aici și cred că este normal ca acest stat să mă ajute să-mi cresc copiii la standardele pe care statul britanic și le dorește. Oricum, nu am venit aici cu scopul de a beneficia de acest ajutor. De altfel, nici nu știam de aceste beneficii când am plecat din România. Cel mai important este faptul că am venit aici să muncesc și să ofer un viitor copiilor mei. Mai târziu, nici statului britanic nu cred că îi va fi rușine cu acești doi copii ai mei.”

George, licențiat în Informatică

–––––––––––––

 

 

Și-a adus soția și fetița,

după trei luni în Londra!

 

Marian (47 de ani) are deja opt ani de când locuiește aici cu soția și cele două fetițe. La început a fost doar el, soția și un copil. Al doilea s-a născut aici. Acesta ne-a povestit experiența sa de integrare în „înalta societate londoneză”.

„Am venit în Londra în 2008. Am lăsat acasă soția și fetița de 4 ani. Nici nu m-am gândit să trăim foarte mult timp separați. Am venit aici cu ideea să strâng bani cât pot de repede pentru a-mi aduce și familia. Am făcut tot posibilul să reduc cât mai mult perioada până să pot aduce cu mine soția și fetița. Am avut norocul, fiind ajutat de prieteni, să lucrez din prima zi, ceea ce a fost o adevărată performanță, pentru că era perioada în care existau restricții pe piața muncii. Am trecut și eu, bineînțeles, prin șocul de început. Am locuit într-o cameră de trei persoane. Plăteam atunci 55 de lire pe săptămână. Oricum lucram toată ziua și mergeam în cameră doar ca să dorm. Nu mă așteptam să găsesc aici câini cu colaci în coadă, dar nu mi-a fost ușor. Am redus și alimentația, făceam economii la sânge pentru a-mi aduce cât mai repede familia”, și-a început Marian povestea.

 

Prima casă, program național în variantă londoneză

„În trei luni, am strâns 2.000 de lire și am închiriat într-o casă o cameră cu baie proprie. Casa era încă în renovare. Practic, doar camera în care locuiam era gata, restul casei era șantier. Lucrările au mai durat încă două luni după ce ne-am mutat acolo. Avantajul a fost că proprietarul ne-a lăsat camera la jumătate de preț, adică în loc de 700 de lire, plăteam 350 pe lună. Așa am avut posibilitatea să-mi aduc familia aici. Nu erau condiții grozave, dar eram împreună și asta a fost cel mai important. Oricum, greul abia atunci a început cu toate formalitățile pe care a trebuit să le facem”, ne spune Marian.

 

Calvarul actelor și primul job pentru soție

„Ne-a luat aproximativ două luni să facem toate actele. Este un proces întreg care începe cu interviul pentru Insurance Number. În tot acest timp, am lucrat doar eu. Soția a început să-și caute un job, dar era deja luna decembrie, o perioadă nefavorabilă cu recesiunea din 2008. Abia în ianuarie anul următor și-a găsit primul serviciu. A lucrat la un call center. A avut noroc pentru că era un call center pentru vorbitorii de limbă română. Trebuia să sune la companiile din România și să le facă oferte din partea companiei engleze. Problema a fost că la angajare nu i s-a spus că jobul este pe o perioadă limitată. Astfel, s-a trezit după trei săptămâni că s-a terminat jobul. A fost o surpriză neplăcută, dar chiar și așa au contat foarte mult cele trei săptămâni lucrate. Era o companie mare și cunoscută, și asta înseamnă că deja avea experiență britanică. A fost mult mai ușor pentru soție să-și găsească un alt job. În doar câteva săptămâni s-a angajat din nou și asta face și acum. Lucrează în domeniu auto pe studii de piață”, ne-a declarat Marian.

 

Cu copilul la școală

„Încă din aprilie, de când am venit eu singur, am mers la primăria locală de care aparțineam și am încercat să obțin un formular pentru a înscrie fetița la o școală primară. În UK, copiii merg la școală începând de la vârsta de 4 ani și jumătate. În primă fază, cei de la primărie m-au întrebat dacă fetița se află în Marea Britanie. Le-am spus că nu este, dar urmează să vină. Mi-au dat toată documentația necesară cu selecția școlilor. Mi-au spus că formularul de înscriere îl primesc doar în momentul în care fetița este aici. Între timp, am cules informații privitoare la școlile din cartier și tot ceea ce trebuie făcut pentru a înscrie copilul la școală. A fost un argument în plus să aduc fetița și soția cât mai repede pentru a prinde perioada de înscriere”, ne-a declarat Marian.

 

Singurul copil din clasă care nu vorbește limba engleză

„Pentru copil începutul a fost mai greu. Era singura din clasă care nu vorbea limba engleză. Totuși, există o procedură destul de flexibilă care să ajute copilul să se integreze. La început nu a stat tot programul, a putut fi însoțită o oră din program de un părinte. Suferea foarte mult pentru că nu putea să comunice. Era și singurul copil român și nu avea niciun coleg cu care să vorbească, spre deosebire de ceilalți care mai aveau colegi de limbă maternă. Educatoarea ne-a spus la început să nu ne facem probleme din cauza asta, pentru că în cel mult șase luni va ști limba engleză. Și exact așa a fost. În șase luni, fetița mea se exprima relativ fluent în engleză. După aceea, toate au mers ca pe roate. A fost o perioadă constantă pentru copil, cu șase ani la aceeași școală. Și-a făcut prieteni și a devenit cunoscută prin prisma rezultatelor. A avansat cu învățătura atât de bine, încât la finalul școlii primare a fost singura din trei clase care a avut la matematică, de exemplu, peste nivelul maxim. Evident, și la celelalte obiecte de studiu a avut note maxime”, ne-a spus Marian.

 

Născută și crescută în UK

„Al doilea copil, tot o fetiță, s-a născut acum patru ani. A fost o perioadă dificilă pentru că, potrivit legislației britanice, soția a putut sta acasă doar primul an și asta pe bani puțini. În primele șase săptămâni a primit 90% din salariul pe care îl avea când lucra și apoi a scăzut sub 50%. A stat cu copilul doar șase luni. Ar mai fi putut sta, dar ultimele trei luni până la împlinirea termenului de un an erau neplătite. Așa că am trăit cu un salariu și jumătate. A trebuit să apelăm la părinți ca să ne ajute. Am avut noroc cu ei că se deplasau pe rând la Londra și ne ajutau cu copiii. Stăteau câte o lună, două, trei și apoi venea altul. Când a împlinit fetița 3 ani, am putut să o înscriem la grădiniță. Era cu program redus, doar 3 ore pe zi, dar ne-a ajutat și așa”, povestește Marian.

 

Visul unei case

„După ce soția a început să lucreze constant, am închiriat prima noastră casă. Avea două camere și jos era spațiu comercial. Era situată la o intersecție, într-o zonă aglomerată, nu avea curte și ne-a costat 850 de lire pe lună. Am stat acolo un an și apoi am găsit o casă cu curte într-o zonă liniștită, unde am locuit cinci ani. Toate casele le-am închiriat prin agenție și n-am avut niciodată nicio problemă. Până la urmă am plecat din Londra la periferie, pentru că ne-am dorit o școală mai bună pentru copii. Acum locuiesc într-o zonă foarte liniștită și curată lângă Oxford”, ne-a spus Marian.

sursa:diasporaro.com

Mita ROMANILOR in buzunarul ENGLEZILOR ! Cămara englezilor, ticsită cu vin și țuică

roman in uk, romani in uk
Diaspora-romaneasca_Mita-romanilor-in-buzunarul-englezilor[1]

Mita ROMANILOR in buzunarul ENGLEZILOR ! Cămara englezilor, ticsită cu vin și țuică

Un buchet de flori pentru doamna dirigintă, o ciocolată pentru doamna doctor, un pachet pentru șefu’! Și uite așa li se insuflă românilor, încă de pe băncile școlilor, că pentru „a da bine” nu este recomandat să te duci la om „cu mâna goală”. În opinia multor conaționali, o atenție cât de mică te poate ajuta să treci cu brio de anumite obstacole. Din păcate, în unele situații s-a ajuns prea departe, iar „atențiile” au căpătat valori de sute de lire.

V-ați întrebat vreodată cât de bine funcționează „atențiile românești” în cazul străinilor?! Sunt ei la fel de „receptivi” sau vă refuză elegant, prin gestul lor dorind să vă atragă atenția că vă aflați într-o țară în care acest obicei nu există?

Astăzi, o să aflăm cum decurge această practică pe teritoriul Marii Britanii, unde, în ultimii ani, au ajuns foarte mulți români. Și se pare că… nu au venit cu mâna goală!

 

 

„Nu te poți duce la om cu mâna goală!”

Cămara englezilor, ticsită cu vin și țuică

 

De când se știu, românii obișnuiesc să își cinstească șeful. Fie că este vorba despre un pachețel cu ce se găsește prin gospodărie sau de o plasă cu o băutură fină, țigări și cafea, acestea reprezintă, în mentalitatea românească, o garanție a locului de muncă și un tratament preferențial din partea superiorilor.

 

Să lași totul în urmă, să pleci într-o țară străină doar cu un geamantan și să o iei de la zero reprezintă o mare provocare pentru foarte mulți români. Totul se schimbă: de la vecinul dispus mereu să îți supravegheze casa până la mătușa care te ajută să scapi de coada de la ghișeu, atunci când aveai de plătit o factură! Printre străini, înveți să te descurci singur, înveți că trebuie să respecți anumite reguli și rămâne în picioare zicala „Dumnezeu îți dă,dar nu îți bagă și în traistă!”. Prin urmare, românii știu că trebuie să facă eforturi astfel încât să nu se întoarcă acasă mai devreme decât au preconizat. Uneori, eforturile nu sunt tocmai ortodoxe, iar asta o recunosc chiar ei!

Odată ce li s-au deschis porțile spre Marea Britanie, românii nu au stat prea mult pe gânduri și s-au urcat în primul avion care avea să-i ducă spre țara în care salariile se plătesc în lire sterline, iar nivelul de trai este unul ridicat. Ajunși însă în UK, și-au dat seama că visul de a duce o viață mai bună riscă să nu se împlinească din cauza unor piedici apărute în cale. Prima dintre ele: locurile de muncă nu sunt chiar „pe toate gardurile”, așa cum ar fi tentanți să creadă mulți dintre cei care nu au pășit încă pe teritoriul britanic. A doua dintre ele: fără să vorbești și să înțelegi limba engleză este destul de greu să fii acceptat de patronul britanic. Ce au făcut frații noștri în această situație?! S-au descurcat așa cum au știut mai bine, așa cum au fost învățați la ei acasă. Urmarea?! S-a dovedit că metodele românești funcționează de minune și pe teritoriul britanic.

 

Alcool și țigări pentru un loc de muncă

Agențiile de recrutare reprezintă prima oprire pe care o fac românii veniți la muncă în UK. Aici dau piept cu realitatea despre care știau prea puține atunci când au plecat de acasă: angajații unor agenții nici nu stau de vorbă cu tine dacă nu ai un nivel minim de limbă engleză, dacă nu poți face dovada că locuiești undeva sau că ai obținut NINo. Cum s-au descurcat românii?! I-au mituit pe englezi!

Ilie (57 ani): „Eu am venit în Anglia doar pentru câteva luni, am venit să muncesc, să strâng un ban și să mă întorc acasă. La vârsta mea, puțini au curajul să plece la muncă în străinătate, mai ales dacă sunt ca mine, care nici «Bună ziua!» nu știam cum se zice atunci când am ajuns în UK. Am vrut totuși să îmi încerc norocul, pentru că eu sunt om de la țară, de undeva din apropiere de Pitești, obișnuit cu munca grea, și am înțeles că pentru englezi contează și asta destul de mult, să vadă că ești serios și că nu tai frunză la câini atunci când ești la lucru. Recunosc că la început am avut emoții mari. Primii oameni care mi-au vorbit în engleză au fost cei de la agenția de recrutare, dar ei au vorbit, ei au înțeles, eu habar nu aveam ce vor să zică. M-am dus, însă, pregătit! M-a însoțit copilul unui prieten, alături de care am venit în UK, și a vorbit el pentru mine. Tot el l-a chemat afară pe un angajat, pe care îl cunoștea mai bine, și i-am oferit o plasă cu sticle de vin, țuică și țigări, toate aduse din țară, dar și cu două sticle de whisky. După ce «l-am omenit», am intrat din nou în sediul agenției, iar băiatul care era cu mine a completat, în numele meu, un formular de înscriere. De atunci au trecut câteva luni și pot să spun că m-au trimis mereu la lucru. Ca să fiu sigur că nu-i bagă pe alții în locul meu, în depozitul unde îmi convenea cel mai mult, am mai trecut din când în când cu câte un cartuș de țigări și o sticlă de băutură pe la agenție.”

 Românii, prinși când „omeneau” englezii

În funcție de cunoștințele pe care le au în Marea Britanie, de cât de bine vorbesc limba engleză și de timpul pe care au de gând să îl petreacă printre englezi, românii aleg să muncească fie în orașe mari, cum ar fi metropola londoneză, fie în unele mici, dar dezvoltate din puncte de vedere industrial, unde locurile de muncă se găsesc ușor, iar cheltuielile sunt acceptabile. Ei bine, cei care au ales cea de-a doua variantă s-au expus unui risc: gesturile lor, mai puțin ortodoxe, au ieșit la iveală. Dacă într-un oraș mare este mică probabilitatea ca cineva să afle că tu apelezi la „atenții” pentru a obține un loc de muncă, într-un oraș mic, situația este exact invers. Iată un exemplu:

Katarzyna: „Eu lucrez de aproape doi ani la o fabrică de procesare a cărnii. Este o companie mare, unde și-au găsit un job, prin intermediul agențiilor de recrutare, foarte mulți străini. Fiind vorba de un domeniu de alimentație, cerințele sunt foarte stricte și o singură greșeală (cum ar fi să nu îți schimbi mănușile atunci când nu mai lucrezi cu carne de pui și te muți la benzile pe care se află carne de porc) sesizată de șefi te poate costa locul de muncă. În plus, trebuie să fii foarte rapid. În fiecare zi, printre muncitori se plimbă angajați ai companiei, care nu fac altceva decât să observe cât de bine muncești. Dacă nu te descurci, nu te mai trec pe lista pe care o trimit agenției de recrutare.

Am reușit să mă descurc la început, iar apoi am acumulat și experiență și mi-a fost din ce în ce mai bine. Lucrez câte cinci zile pe săptămână, program de opt ore. La un moment dat însă, cei de la agenție nu mă mai trimiteau acolo. Am așteptat câteva zile, le-am trimis mesaje, i-am sunat și până la urmă mi-au spus că au altceva pentru mine. Evident că nu mi-a convenit, mai ales că între timp am vorbit cu câteva persoane care munceau în fabrica de carne și mi-au spus că în locul unora ca mine, care aveam ceva experiență, au băgat oameni noi, mai exact câțiva români. Am mers la sediul agenției pentru a vorbi față în față despre problemape care o aveam și chiar înainte de a intra eu în clădire, a intrat un mic grup de români. Am rămas mută de uimire: acești oameni au mers la angajații agenției cu baxuri de bere și cutii cu pizza! Am încercat să ignor acea scenă și mi-am concentrat atenția pe subiectul pentru care făcusem drumul. Am primit asigurări că o să mă întorc la vechiul meu loc de muncă, iar asta s-a întâmplat chiar în ziua următoare. Atunci am avut parte și de o surpriză: trei bărbați pe care îi văzusem la agenție, cu o zi în urmă, erau de acum colegii mei de muncă! Se pare că gestul lor a avut rezultate.”

 

Ca între noi, românii

Pe principiul „Nu te poți duce la om cu mâna goală”, unii români au creat situații penibile atât pentru ei, cât și pentru cel care ar fi trebuit să primească „atenția”. Pentru a scăpa ieftin, semenii noștri oferă uneori produse pe care le sustrag de la locul de muncă. Au fost și cazuri în care aceste „daruri cu dedicație” au fost oferite de români unor…români! Iuliana a povestit pentru Diaspora Românească un astfel de episod pe care l-a trăit atunci când lucra în cadrul unui birou de consiliere a românilor:

„Românii au crescut cu această mentalitate și chiar dacă ar traversa mări și țări, nu ar putea scăpa de obiceiul de a încerca să mituiască în momentul în care sunt interesați să obțină ceva. E adevărat că uneori mita este de natură să stârnească râsul. La fel mi s-a întâmplat și mie. În fiecare zi veneau la birou români care aveau de rezolvat diverse probleme. Jobul meu era să le vin în ajutor și îi asiguram de fiecare dată că voi face tot ce este legal posibil să le soluționez cauza. Pentru ei, vorbele mele nu erau suficiente, iar atunci urma momentul când, în opinia lor, făceau tot ce le stătea în putință să obțină ceea ce își doreau. Astfel, nu de puține ori, după ce discuțiile noastre se încheiau, aceștia scoteau din plasă diverse lucruri: ciocolată, băuturi sau chiar produse care se vedea clar că erau furate de la locul de muncă. Îmi vine acum în minte o doamnă care a venit la birou și mi-a oferit câteva rezerve cu șampon și săpun lichid. Am refuzat-o politicos, a insistat, am refuzat-o din nou, asigurând-o că nu este nevoie să îmi ofere ceva pentru a o ajuta deoarece acesta era serviciul meu, nu a fost chip să mă fac înțeleasă. Mai mult decât atât, am simțit că se simte jignită de refuzul meu, ca și când eu aș fi considerat că îmi oferă ceva nesemnificativ. Ideea era alta, dar nu a putut să o înțeleagă, motiv pentru care m-am văzut nevoită să accept câteva bidoane cu șampon ca să nu supăr clientul.”

 sursa:diasporaro.com

Escrocii au pus ochii pe banii Romanilor din Strainatate | Metoda „accidentul” a fost inlocuita cu cea a votului prin corespondența

roman in uk, romani in uk
vorbit_la_telefon_la_volan_1024x768_19615500[1]

vorbit_la_telefon_la_volan_1024x768_19615500Escrocii care folosesc „Metoda accidentul” pentru a obține fraudulos bani de la români au o nouă abordare.

Mai nou, ei folosesc ca pretext subiectul votului prin corespondență pentru a obține datele de contact ale celor aflați în străinătate, pe care îi anunță apoi că părinții lor au suferit accidente.

La început, infractorii sunau persoane în vârstă și le solicitau bani pe motiv că o rudă se află în spital după ce a fost implicată într-un accident de circulație. Acum, escrocii sună familiile cu rude în străinătate și află astfel de la părinți date despre cei plecați la muncă.

Înșelăciunile prin „metoda accidentul” au apărut cu peste trei ani în urmă și s-au răspândit în toate zonele țării, potrivit tvr.ro.

Acestea sunt cazurile fericite. Sunt multe alte persoane care cedează în fața scenariilor false prezentate de infractori. Doar în județul Brașov, anul trecut, au fost înregistrate peste 40 de astfel de infracțiuni, din care 13 au fost soluționate și trimise în instanță.

Sursa: nasul.tv

Veste Buna Pentru Romanii Din Strainatate, Guvernul Vrea Sa Ii Transforme In Oameni De Afaceri

roman in uk, romani in uk
Money-Euro-USD-LEi-3295-1421300077[1]

Guvernul pregateste un fond de investitii pentru romanii care lucreaza in diaspora si vor sa isi deschida o afacere in Romania. La fiecare leu investit, statul le mai da inca unul, relateaza stirileprotv.ro.

 

 

Sumele ar putea ajunge pana la 50.000 de lei, nerambursabili iar din aceasta vara studentii romani plecati la studii in strainatate se pot inscrie sa faca practica in ambasadele noastre.

Guvernul vrea sa ii transforme in oameni de afaceri pe romanii din diaspora.

Ministerul Economiei va infiinta un fond de investitii prin care ei vor primi la fiecare leu investit in tara, inca unul de la stat.

“Exista cateva modele de succes de exemplu 1 leu pus de investitorul privat, 1 leu pus de investitorul de stat. Ideea este crearea unui fond pentru investitorii din diaspora, de a contribui cu fonduri la proiectele pe care romanii din diaspora vor sa le faca”, spune Costin Borc – vicepremier.

Exista un plan si pentru cei aproape 50.000 de studenti romani aflati la studii in strainatate.

Din vara ei se pot inscrie la stagii de practica in oricare dintre ambasadele Romaniei, fie ca vobim de Washington, Londra, Dubai sau Tokio.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste Deinteres

sursa:stirileprotv.ro

Afacerist Englez : “Avem locuri de munca pentru Romani , nu pentru Englezi puturosi”

roman in uk, romani in uk

Un afacerist din Marea BritanieJason Harris se chinuie să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va merge în România sau Bulgaria să caute o persoană capabilă și care chiar vrea să lucreze.

24-englez-afacerist

În opinia englezilor, românii nu au ce căuta în Mare Britanie, pentru că fură sau cerşesc şi nu sunt buni de nimic, aşa cum a titrat adesea presa din insulă insa se inseala spun despre noi numai “bad things” thift. În acelaşi timp, “elita” lor se face de râs.

Afaceristul Englez Jason Harris, din Ringwood, care oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an în cadrul companiei sale de comunicare şi care de ceva timp nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job! “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro.

De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

Domnul  Harris, in varsta de 43 de ani este director la compania de evenimente și comunicare IMS Group, care are 5 angajați full sau part time.

Sursa si mai multe pe : dailymail.co.uk

  • utr[1]

    UTR , tot ce trebuie sa stiti pentru aplicare !

    de pe 20 februarie 2016 - 1 Comentarii

    UTR , tot ce trebuie sa stiti pentru aplicare ! UTR este un numar unic care li se acorda persoanelor care lucreaza sau desfasoara activitati in Anglia ca Self-Employed UTR este emis de HMRC pentru platitorii de taxe care s-au inregistrat ca Self-Employed UTR-ul se foloseste pentru a-ti recupera taxele de munca , aceste se […]

  • Pasapoarte copii Anglia , cetatenie Britanica

    de pe 17 ianuarie 2016 - 0 Comentarii

      Copiii nou nascuti in Anglia din parinti romani pot obtine un pasaport Britanic intr-una dintre situatiile reglementate de “British Nationality Act 1981” Parintii trebuie stabiliti in Anglia ( Romanii dupa 5 ani de exercitare a unui drept garantat de tratatele in UE) -Copilul trebuie sa locuiasca si sa fie in Anglia in primii 10 […]

  • cropped-question1.png

    Ai ajuns de curand in UK ? Citeste aici care sunt primii pasi.

    de pe 9 septembrie 2015 - 1 Comentarii

    Ce trebuie sa stii daca esti nou in UK ? Daca ai ajuns in Marea Britanie si vrei sa ramai o perioada mai lunga de timp, va trebui sa adaugi cateva lucruri noi pe lista de prioritati. In primul rand ai nevoie de forme legale si e bine sa incepi demersurile cat mai devreme. Informeaza-te […]

  • driver license

    Permis de conducere in UK obtinere cel mai bun proof of adress

    de pe 27 octombrie 2015 - 0 Comentarii

    Pentru ca foarte multe banci au nevoie de un proof of adress trebuie sa faci ceva sa dovedesti ca locuiesti la o adresa respectiva , eu am incercat initial cu NINO (Insurance Number) , dar daca il ai de mai mult de 3 luni sau cum sa intamplat la mine l-am avut de 1 an […]

  • bigstock-Self-Employed-sign-with-a-beau-82320527-675×320[1]

    Ce inseamna Self Employed ? Afla mai multe..

    de pe 20 februarie 2016 - 0 Comentarii

    Care inseamna termenul de  “Self Employed” Self Employed inseamna in Anglia “Persoana Fizica Autorizata” din Romania. Este singura modalitate de a lucra in Anglia pentru care romanii nu au nevoie de alte acte suplimentare fata de orice alt cetatean al UE sau UK. “Self Employed” reprezita persoana care lucreaza pentru el , nu are nevoie de a fi angajat […]